A plâns doar o lacrimă cerul Pe dalele vechiului burg, dar ea îmi purta giuvaerul din toamna-n culori de amurg Era ca o raclă închisă, ca un prețios chihlimbar, purtând o ființă promisă chiar mie să-mi vină în dar. Am prins-o în brațe flămânde și crusta din juru-i am spart cu zbateri de suflet crescânde în grija de cer s-o despart. Eu sunt pentru ea libertate și liniște-n anii ce curg spre țărmul acela ce poate da toamnei culori de amurg.
sâmbătă, 31 mai 2025