Târziu

Mergând prin lume fără ţintă,
Din toate părţile auzeam
Cum Viaţa fremăta divin.
Urlau, de dragoste, în mine,
Toţi lupii vremii-nfometaţi.
Visam cu ochii larg deschişi
Şi aş fi vrut să strâng la piept
Pământu-ntreg.

A fost, a fost cândva…

E-atâta linişte acum,
Încât aud cum torc în mine
Motanii vremii, a plictis.