Te aștept de-o viață

Te aștept de-o viață

Trimit mesajul meu, din nou,                     
Chiar dacă uiți să îmi răspunzi,                 
Privesc mai des înspre tablou...                      
Deși e dialog cu surzi.                                   

Și-mi curg lacrimi printre taste,                  
Cu stropi ce au miros de mir,                       
Am uitat de zile faste,                                  
Și uit continuu... să respir.                             

Eu când mă bucur e bonton,                                 
Credeam că valurile-s mici,                        
M-a prins furtuna pe ponton                      
Și nicio barcă nu-i aici.                                  

Chiar am nevoie de-un colac,                       
Să îmi ancorez iubirea,                                 
Dar nu știu sigur ce-am să fac                      
Dac-ar renunța trăirea.                           

Aștept de mult și nu renunț,                        
Mă rog la cerul înstelat,                                
Ma rog s-accepte un denunț,                        
Să știu că-i gândul împăcat.                           

Privesc profund spre orizont,                        
Vagi licăriri se văd în față,                                              
Și de nimic n-aș ține cont                           
De-am putea ieși din ceață.                           

Sus o rază strălucește,                                 
Ruga noastră-i împlinire,                                
Cineva sus ne iubește,                                      
E credință... e iubire.     

Autor: Gabriel Stănciulescu