Te-am strigat iar tu mi-ai răspuns! ... Când viața din mine, parcă tot mai puțină, Într-o noapte adâncă părea că s-a dus, Te-am strigat plin de dor și nu mi-ai răspuns, Dar amintirea cu tine m-a umplut de lumină! ... În vremea când eram două flori în grădină Atât de multe cuvinte în noi s-au ascuns, Dar când ecoul tăcerii de atunci m-a ajuns Plin de dor te-am strigat și nu mi-ai răspuns! ... O, și câți ani fără tine de atunci s-au tot dus Și cât dor îmi era de privirea-ți senină, Dar te-am strigat disperat și tu mi-ai răspuns, Iar acum lângă tine, sunt plin de lumină!
marți, 29 iulie 2025