TEMA SĂPTĂMÂNII

Ne-am învăţat cu „tema săptămânii”
Şi bine-i tare când scriem ţintit,
C-aşa-s născuţi, poeţi, mai toţi românii -
Le dai o temă şi-s de neoprit.

Chiar poezia e-a lor mare temă
Când plânsu-n hohote le-atârnă greu
Şi versu-n steag românilor li-i stemă
Şi de-s bolnavi le este panaceu.

Românul râde-n versuri, de asemeni,
Şi tot în vers şi cântă, şi dansează
Şi versu-mpărtăşeşte cu-ai lui semeni;
În vers se-nchină, dar şi protestează…

Şi viaţa toată-i ca o poezie
De când se naşte şi până ce moare -
Dacă-i plecat, i-e vers dorul de glie,
De-acasă scrie-n vers de-al ţării soare.

O temă-a săptămânii-avem tot timpul,
Nu trebuie s-o căutăm prea mult -
Să scriem un poem e foarte simplu:
Ni-i muză viaţa cu al ei tumult.

Dar tema săptămânii ce începe
Se-ascunde cum se-ascunde-ntre nori cerul -
Pe mine mă provoacă a pricepe
Că tema săptămânii-i chiar… misterul!