Nici bine ochii n-am deschis singurătatea mă izbeşte-n faţă şi-abia ieşit din paradis o altă amintire mă răsfaţă Singurătatea mă izbeşte-n faţă nimic cu nimeni se-ntâlneşte mă nasc în fiecare dimineaţă cum apa domnilor din peşte Nimic cu nimeni se-ntâlneşte şi zău abia ieşit din paradis văd că nimic nu-i omeneşte deşi nici ochii n-am deschis Singurătatea mă izbeşte-n faţă că numai ea vai mă dezvaţă Costel Zăgan, CEZEISME II
sâmbătă, 31 mai 2025