ȚI-AU ÎNFLORIT SALCÂMII, MAMĂ Măicuța mea, sunt toți salcâmii-n floare Și-i plin drumeagul ce dădea-n văioagă, Of, dac-ai ști câte-amintiri mă leagă, Iar ochii-mi plâng și sufletul mă doare. Parfumul lor îmi răscolește-n gânduri Și mi le poartă-n voie prin eteruri, Te rog, dac-au ajuns la tine-n ceruri, Prin ele, să-mi trimiți nescrise rânduri. Să-mi spui ce faci și ce mai face tata, Și pe la voi, din iarnă, se renaște? Cum e pe-acolo când, la noi, e Paște, Sau cât de nemiloasă-i judecata? Sau spune-mi ce vrei tu, doar îmi vorbește, Să-mi pară că-ți aud, în mine, glasul. Ce bine-ar fi să-ți simt prin iarbă pasul, Sau zâmbetul prin flori cum înflorește. Pot să te-ntreb dac-ai băgat de seamă Că n-am mai fost de-atâta timp pe-acasă? Aș vrea să merg....mi-e dor și mă apasă, Căci iar ți-au înflorit salcâmii, mamă!