Îmbrățișam o frunză în cădere Când te-am zărit venind - De pe o alta stradă, un ochi de ocean Sau poate un unghi de lumină... Închipuit sau nu, erai așa cum Te știam dintotdeauna- tu însuți- Ca un curcubeu în prelungirea Cerului meu... M-am îndreptat spre tine Iar aerul dintre noi Se împrăștiase în vise mii, Molatice, tremurânde, Ca niște stele umede în Văzduhul de lacrimi și noapte... Și ne vorbeam, răvășindu-ne Unul altuia respirația În cheia unui sărut ascuns, Iar toamna plutea printre noi, În delirul ei absurd, Căutându-mi îmbrățișarea În frunzele căzânde...
sâmbătă, 31 mai 2025