Durere şi fulger se-adună-n mânie Din cerul bolnav curg lacrimi de gheaţă, Pe suflete caste ce râd a pustie Fărăme de timp, cu greu se agaţă. Cu raze pe umeri şi-n suflet lumină Te văd coborând pe trepte de lume. Că-n noi nu e vară tu n-ai nici o vină, Ea este-n eter, spre ierni să ne-ndrume. Că florile-s moarte şi toamna şi iarna, Că ploaia şi frigul se-adună în noi, Aşa vrea infernul când pune lucarna La podul din ger unde stăm amândoi. Purcedem spre moarte c-aşa ne e soarta Cu traista-n clepsidra ce-şi vede de drum, Pierdut-am prin viaţă, nisipului toarta Şi timpul se stinge şi totul e fum.
sâmbătă, 31 mai 2025