Prin sita de slove, cuvântul se cerne, Trecutul se târâie prin vechi uscăciuni, Condeiul suspină, la trudă se-aşterne, Pe pergamente de valuri, scriu rugăciuni. Doar luna, opaiţul grădinii de astre Mai pâlpâie raze, vădit somnoroase, Pe drumuri de ape, fantome albastre Se zbenguie-n valuri, dansând graţioase. Verbul latră timid la la gândul sălbatic, Poveşti de iubire, mi-au scris cute pe faţă, Muza îmi redă epitetul romantic, Zarea, pe divinul din ochi se răsfaţă. Silabele de vis se leagă-n cuvinte, Din gânduri răscoapte cad frunze suave, Noaptea-mi descântă amintiri prăfuite Alungând pe cele devenite epave. Toate sunt aici şi iubirea şi dorul, Şi lacrima plânsâ şi surâsul pustiu, Privirea de gală şi ura şi-amorul, Deznădejdea tristeţei în râsul hazliu. Toate-s aici şi-s aţipite-n cerneală, Reizvorând prin pana vrăjită de gând, Poemul sunt Eu şi-n curaj şi-n sfială De Euterpe atins, spre voi emigrând.
sâmbătă, 31 mai 2025