Totul se plătește în viață

Totul se plătește în viață

Am fost cândva dator la viață,                               
Cândva ți-am amăgit dorința,                                
Acum primesc din nou povață                               
Mă rog la Cer și-mi spun căința.                            

Dar ce păcat când tu ai totul                                   
Și n-ai deloc recunoștință,                                       
Peste un timp primești decontul                            
Și-l iei cu tine și-n neființă.                                      

Da, ai mai făcut un gest divin!                                
Dar nu lăsa să treacă timpul,                                 
Fă cât mai multe, ca bun creștin                             
Nu pune iar la sticlă dopul.                                    

Ai să primești curând răsplata,                              
Când gestul tău e apreciat,                                     
Nu este importantă data...                                    
Chiar poți să uiți că s-a întâmplat.                         

Cât de frumos este că-ți pasă,                                  
Omul cât trăiește învață,                                         
Invită-ți dușmanul la masă!                                   
Căci totul se plătește-n viață.                                  

Autor: Gabriel Stănciulescu