Trag clopotul În catedrala sufletului meu Dangătul său greu În sinapse-mi vuiește, Trag clopotul, Ca un marș spre sfârșit Pe un drum pietruit Cu iubiri decedate, Trag clopotul Ca un cocoșat pervertit Cu sufletu-i, hulit și lovit În singurătate retras, Trag clopotul Din turnu-mi privesc Cercetând, timp și esențe Ca un rege în zdrențe, Trag clopotul Frânghia, miroase-a nevroză Prin vibrații și spații și timp Dansez, mă agit în psihoză, Trag clopotul Încă, nu sunt mort, Viața, caută să mă omoare Trag clopotul greu, către uitare.