Nu mă mai regăsesc în farmecele tale. M-au consumat destul, hrănindu-le... Era și timpul să revin la realitate, Trăiam de prea mult timp pe Marte. Mă simt de parcă aș fi după moarte, De când m-am reîntors la libertate. Căci, lângă tine, mă simțeam legat De tot ce ține sufletul încătușat. De când m-am rupt din lanțurile tale, Pot spune că mă aflu, în sfârșit, pe-o cale Ce nu mă-nstrăinează de a mea natură, Am mers deja prea mult pe arătură. Era și timpul să mă-ntorc la mine, Nu mai pot spune că sunt plin de tine... Simt, în sfârșit, că pot fi iarăși eu. Mi-ajunge doar un singur Dumnezeu.
sâmbătă, 31 mai 2025