Îți doreai trandafirii din sufletul meu, Cu petale de foc și arome de dor Nevăzut și intens, cu iubirea trofeu Obținut în apusuri de timp arzător. Când ți-am dat un buchet, m-ai privit îndelung Și-n priviri am simțit un fior de sfârșit Al intenselor rugi pe un drum mult prea lung, Măsurat în dorințe sub cer adormit. L-ai luat și, la piept, în tăcere l-ai strâns, Iar din ochi, strălucind, a căzut ca o stea Doar o lacrimă, una - finalul de plâns Și-nceput bucuriei din ce va urma. Din petale de jar, s-au născut primăveri Cum n-au fost, cum le-ai vrut, cum le vrei și le ai Pe un drum unde-acum trandafirii de ieri Au petale carmin și arome de Rai.