ceasornicul meu scoate sunete vechi scrâșnite mi-arată ipocrit niște numere fatale cu degete scheletice de tablă spre toate colțurile zilei mă fac să mă simt vinovat de trecerea ierbii de calendarele pe pereți de anii de școală de prima dragoste parcă aș fi accesoriul pe care îl porți toamna din obișnuință o broșă bizară un scarabeu agățat pentru o clipă pe reverul fatidicului prezent apropo, ai astăzi un pardesiu prea strâns pe talie acoperind strident culoarea tăcerii mă mai iubești?