o mansardă aproape de cer prinsă în pânza unui păianjen auriu de atâtea ori am căutat evadarea am dorit-o dar n-am avut curajul nebunesc de a pleca pe ziduri a înflorit bezna însă eu n-am văzut decât cerul în colțul drept al tavanului pata aceea murdară e marea în fierbere străbătută de Ulisse în celălalt se luptă demonii mei atâția ani am stat în capcana aceasta munții nu se privesc de sus freamătul vieții se stinge pe caldarâmul vechi neted de atâta vuiet tăcere aici prezentul miroase a mucegai cuibărit în oase în lemn în cărți deschide ușa și pleacă cunoaște umilința de a fi mic iluzia înaltului nu te salvează de ceea ce ești adina v. 9.04.2019
sâmbătă, 31 mai 2025