Tristeţe în doi

Mă copleşeşte ploaia iar,
Orice speranţă-i în zadar!
Nimic nu poate să mă facă
Această stare să îmi treacă!

Aşa cum norii tot coboară
Peste a verdelui comoară
Şi pleoapele încet se lasă
De la ferastră către casă.

Şi-ncerc să-mi fac curaj să trec
Peste o zi ce-arată sec,
Căci tristă-i azi natura mamă
Şi eu la fel, cum bag de seamă!