Tu, politician...

Tu, politician ratat,
Ai merita de par legat
Să paști la iarbă și mohor,
Să nu mai chinui un popor!

Gușat, și hoț, și adormit,
Tu nația ai păcălit
Să te aleagă-n parlament,
Și dai doar legi spre faliment.

Pușcăriabil și servil,
Te porți precum ai fi vechil,
Bugetul l-ai devalizat,
Și vrei arest”civilizat”

La domiciliu; nu-ți priește
Beciul Domnesc ce găzduiește
Doar hoți mărunți de buzunare
Te-mbolnăvești subit, te doare

În cotul stâng de toți și toate,
Și spre putere urci pe coate;
E dulce rău excrocheria
Ce cangrenează România!

Pe care-o patronezi cu sârg,
Și-afară banii toți se scurg.
Tu ne-ai vândut și la străini,
Pentru o pungă de țechini –

Ești coadă strâmbă de topor,
Tocmești al țării viitor,
Și ne-ai adus în sărăcie –
Poporu-i singurul ce știe

Ce-nseamnă viața, cu ce cost
Mai poți să-ți faci cumva un rost!
Tu ”stai” în vile fără număr,
Eu muritor de rând doar sufăr

Dobânzi la băncile rapace
Să am o casă – N-am ce face!
Salariu-ți de demnitar –
De zece ori al meu salar,

Mai ai și fonduri și diurne
Îi ei, că noi te-m pus în urne!
Să te ferească Dumnezeu,
Să fie-așa cu aș vrea eu –

Să explodeze mămăliga,
Și s-o pățești ca Noriega!
Retrage-te cât mai e vreme,
Și poate n-oi avea probleme –

Poporul te-a răbdat destul
Și prea de tine e sătul!
De nu, un sumbru viitor,
Ți-e rezervat de-acest popor –

Ce pare adormit dar nu-i;
Ferească-te furia lui,
Ferească-te căci mămăliga
Te frige și nu scapi cu fuga!