Cabana noastră-i goală fără tine și azi, când a trecut o altă zi în care mi-am dorit atât să vii, ca brațele-mi să-ți fie ca un fort ce te-nconjoară, cu mișcări feline, în zâmbetul iubirii ce ți-o port. Te-am așteptat, cu gândurile pline de tot ce-nsemni, de tot ce-nseamnă “noi”, sărutul, râsul, ochii tăi vioi, de glasul tău ce,-asemeni unui cânt, trimis din cer iubirea să-mi aline, îmi spune că sunt îngeri pe Pământ. Tu vei veni, te știu, îmi ești în sânge, și vei sosi, tăcut, pe înserat, la cuibul nostru-atât de minunat, la margine de lac, ce-alină, parcă, durerea unei sălcii care plânge în timp ce, peste ape, văd o barcă.
sâmbătă, 31 mai 2025