, ulciorul amurgului smălțuit cu susur de vid însetând buzele-așteptării pe maluri de iască sălciile respirației tale împart miere de fragilitate-nstelată trestiilor somnului îți pescuiesc înecul în liniștea fardată cu lacrimi de dor la pândă sub pleoape de însingurare cu sufletul arcă fac ocolul încordării ancorate în pulsul imensului joc de-a moartea singura în stare să ne țină viu plânsul neapropierii