De ce nu-mi dai obrajii tăi in palme ca să-i strâng Și apoi blajin să mă desprind și dorul să îl frâng, Iar gura ta, de ce n-ar vrea, să umple al meu foc Când totu-mi pare a fi pe dos, să faci să mă întorc. De nopți pierdute nu mai zic, iar zile ce-or veni... Slăvit va fi cel curajos ce umbra ți-o va găsi, Căci nu mai ești de mult pe aici, să pot să-ngenuchez În fața ta și-a lumii-întregi, să-ți spun că te iubesc. Și-apoi amarul meu va fi cu mine nedesprins Ușor, usor iubirea-mi voi uita ca pe un vis, Iar peste ani de voi mai fi, străin voi fi trecut În cartea vieții ce a fost și ce va fi... curând.