Umbra teiului

La umbra teiului m-așez acasă,
Frumos e și de la fereastră,
Dar atunci când mă găsesc sub el
Teiul parcă e un El.

Cu mireasma mă iubește,
Cu umbra mă răcorește,
Protector de piatră este
Când vremea se înrăiește.

Florile, copii lui
Nici de cum ai nimănui,
Cu umbra le răcorește
Este clar că le iubește.

E frumos așa înalt –
Ca o muză-i important –
Așa-i felul lui de-a fi,
Nu toaletat la zi!