"Învăluită-n straie de culcare Aşază-mi-te-alăturea c-un ghem, Şi deapănă mereu, fără-ncetare, Să n-aud frunzele, sub paşi, cum gem..." Radu Stanca - E toamna la-nceput și mi se pare crudă Că inima nu doarme și vrea să-mi facă-n ciudă, Aleargă în spirală să treacă de Cibin, Eu aș urma-o-n goană, dar știu că-i clandestin Să-l trec în miez de noapte, să mă primești în burg, Chiar dacă vin la tine pășind pe lângă murg, Oștenii sunt la poartă și o să-mi ceară bir, N-o să conteze faptul că eu abia respir De dorul primăverii gustate la Pardon Când ascultam romanțe la vechiul gramofon Îmi recitai din Stanca poem după poem Și depănai vrăjită emoția pe-un ghem. - O pânză străvezie se-aşează peste foi, Când pana pe hârtie vorbeşte despre noi, Cuvinte răsturnate... Afară plouă-ncet, Iar vântul ţine ritmul, nostalgicul duet În geamul meu loveşte cu degetele reci Pe clape fără sunet, prin săbii fără teci, La porţile cetăţii bat gongul doi nebuni Și Stanca "Numai noaptea" pe ziduri, cu tăciuni Ne scrie, ne rescrie, călău de trandafiri, "Cel mai frumos" din burgul eternelor iubiri, I-am povestit de tine, cum eu aştept şi-acum Un sfert de primăvară pe care mi-l asum. Ioan Grigoraș & Liliana Trif
sâmbătă, 31 mai 2025