Un vânt-vijelie Spuneam într-o noapte de vară târzie, ce-aş face cu pomii de frunze goliţi, dacă-ntr-o doară, un vânt-vijelie, va rupe din ramuri de pomi obosiţi şi frunze cu jale vor plânge? Pe galbenul lor voi scrie cuvinte şi-atunci când se poate, rosti-voi încet, descântecul magic, un gând-rugăminte al frunzei din ram, un cânt de ascet şi frunze cu jale vor plânge. Atunci am să las doar inimi prin crânguri, aprinse de soare cu foc arămiu, când oamenii-frunze, rămâne-vor singuri, în toamna târzie, pe ramul mlădiu și-un vânt-vijelie i-ar frânge!
sâmbătă, 31 mai 2025