- Mi te-amintesc întocmai cum erai, De parcă ieri te-aș fi văzut prin burg, Captiv cumva între infern și rai, Între lumini și umbre, în amurg... Zâmbeai privind banalii trecători, Dar printre ei nu cred că m-ai zărit, Ascunsă de imensele ninsori Sub catifele negre... În sfârșit, Mi te-amintesc întocmai ca și cum Ne-am spus "rămâi cu bine" chiar acum... - Era-ntre anotimpuri, cu regret Se estompau culorile pe cer, Pe sub portaluri îngerii, discret, Țeseau o plasă deasă de mister. Pe-o scară în spirală, între lumi Trecute și prezente ai pășit Cu pasul mic, dorind să îți asumi Amurgul, să-l transformi în răsărit... Îmi amintesc și-acum parc-aș trăi Eternitatea orei într-o zi. Liliana Trif & Ioan Grigoraș