Uneori

Uneori

Ești întristată, nu-ți găsesti cuvinte
adeseori versi lacrimi, si suspini,
si-n multe rânduri îți aduci aminte
Că uneori si florile au spini.

Să-ți spui amarul..? Cine să te-asculte
de multe ori nu sti cum să începi,
si peste cap sătulă de insulte
că uneori si oamenii au țepi.

Rostesti o rugăciune printre buze
si-observi cum trece timpul, negreșit,
si-acel din tine, vrea să te acuze
că uneori si sufletu-i mâhnit.

Pe umeri te apasă sarcini grele
dar îți ridici privirea prea târziu,
în zarea-ntunecată nu sunt stele
că uneori si cerul e pustiu.

Te urmăresc din umbră, stări infecte
oricât ai încerca să te ferești,
nu căuta doar zilele perfecte
că uneori e bine să gresesti.

M Horlaci. 09/02/2016