URSITĂ

Ca jertfa pe cruce a aceleași soarte
Pe care-a avut-o și Iisus Dumnezeu
Acel ce cu moartea călcat-a pre moarte
E sufletul trist al poporului meu.

Durere-i năuntru, durere-i afară
Departe de noi este sfântul răgaz
Și umbrele serii-n pustiuri ne cară
Și singuri pe lume de mult am rămas.

Nu-s vești să ne bucure viața
Martirii și sfinții ne lasă și pier
Coroane de spini ce sângeră fața
Ne suie durerea din lacrimi la cer.

Când pe muntele sacru nu-i soare
Când am ajuns ca Iov doar piele și os
Când crucea de pe umeri ne doare
Ce mult ne iubește Hristos!