Academicianului V. Anestiade Avem la paine. N-avem pace, Si-o nepasare ne consuma Vazduhul e bolnav de cancer, Au cancer toti chirurgii lumii. Ni-i sufletul in compresoare Carbonizat si dus pe targa, Auzi, sa fugi de la izvoare, Auzi, sa nu te stergi pe lacrimi! Pe cer cu pacura sa-mpresuri, Pe-aripi, pe vant si pe lumina. Auzi, sa nu te-atingi de pasari, Auzi, sa te feresti de mine! Geologi, atent Descanta-l ca un mag la minerale, Pamantul, cand la osie racneste, Nu-l hurduca, sa nu-l urnesti, fireste, In gheizerele lacrimilor tale. Apasa-n joc cazmaua ta buiaca, De luturi steaua, sa ne tina-n cumpeni. In piramida lui de taina scumpa, De lacomie chipul ti-l dezleaga. Fii donatorul Lui si fa sa-nfloare Plamani de specii, ce-aveau doua inimi. Sub certurile lumii anonime, Tu nu-l prada si nu-l izbi prea tare. Bogat de gropi, pamantul nu-i o groapa. El, daca misca, tie-ti tine parte. Nu-i arunca tarana prea departe, N-o face din pleoape sa ne scape, Aceasta lacrima, straluminand ca steaua Cine in ea izbeste cu cazmaua?