Vântul aducător de moarte

Vântul aducător de moarte
...
Prin veacul nostru prins între crepusculi
Adie-un vânt aducător de moarte,
Că-i vremea măscăricilor minusculi
Ce grija lumii au ajuns să poarte!
...
Sunt putred de bogați și-n lume dirijori,
Că-n ape tulburi au pescuit de mult,
Se împopoțonează să pară sclipitori
Și stau ascunși, în cercul lor ocult!
...
Dânșii poartă șorțuri peste pantaloni,
Se grupează în ierarhii ciudate,
Și din umbra lumii, acești fanfaroni
Stârnesc un vânt aducător de moarte!
...
Prin dânșii urcă-n lume președinți sau regi,
Se mișcă omenirea numai prin voia lor,
Dânșii-s păpușarii mai presus de legi,
Vegheați de ochiul magic atoatevăzător!
...
Ca lumea să își piardă valorile morale,
Din umbră împing lumea spre imoralitate,
Astfel, prin veacul nostru cuprins de depravare,
Adie-un vânt aducător de moarte!
...
E-o boală-n om se pare, din născare,
Decât toți ceilalți, să pară mai aparte,
Cu cât e mai mărunt, cu-atât să pară mare,
Atins de vântul aducător de moarte!