VESNICIE

O VEŞNICIE

Îmi pare c-a trecut o veşnicie
De când te caut fără încetare.
Mă simt împins de dor spre erezie,
Venind încet, în razele de soare,
Eşti nesfârşită, amplă simfonie,
Privirii mele tu eşti desfătare
De când te-am regăsit în poezie,
De când te caut fără încetare,
Îmi pare c-a trecut o veşnicie.

Şi nu mă-ncumet să mă-ntorc spre mine,
Mi-e teamă că m-a cotropit iubirea
Din ochii tăi ce ştiu să mă decline
Aş vrea să sorb încet nemărginirea
Ca pe-un izvor cu ape cristaline.
C-un zâmbet doar mi-ai nimicit oştirea
De vise strânse-n dimineţi senine.
Mi-e teamă că m-a cotropit iubirea
Şi nu mă-ncumet să mă-ntorc spre mine.