Viaţă după viață

Te-am zidit în mine ca-ntr-o cetățuie
Și mi-ai curs prin vene viață după viață,
Ca un dor ce-şi trage seva din gutuie
Te-am găsit sub pleoape, risipit în ceață.

Înveliţi în stele, ca-n veşminte pure,
Ca doi miri ai iernii, printre flori de gheață,
Am privit cum noaptea a-nceput să fure
Muzelor uimirea către dimineață.

Îţi simţeam privirea, mă ardea pe buze,
Renăşteam din tine ca la începuturi,
Lucrurile sfinte îmi păreau confuze
Când aripi de fluturi cad din aşternuturi.

Ca un dor ce-şi trage seva din gutuie,
Mă găseşti sub pleoape risipită-n ceață,
Mă zideşti în tine ca-ntr-o cetăţuie
Şi îţi curg prin vene viaţă după viață...