vine un timp

când pleoapa muşcă
şi-mi lasă ochiul
sângerând întrebări
alt  timp naște braţe întinse
rupte de prea multă nemângâiere
există un loc
zece
o mie
câte
între noi
casiera
acestui tren fără întoarcere
nu a vrut să ştie că
murim împreună de-o viață
clipele se preling 
pe geamul eternității
gări pustii-adevăruri mințite
săruturi nesărutate
răspunsuri neîntrebate
suntem singurii călătoriîn timp
în absurd
ochiul izbeşte pleoapa
căutând chipul tău
braţele pipăie înlăuntrul meu
vagon după vagon
gară după gară
viață după viață 
numele destinației finale
ești tu

strigă
dumnezeu nu s-a născut surd