Valurile nopții își aduc tăcerea Peste câmpul toamnei încă plin de flori, Totul se disipă-n cute de-ntuneric, Sub un cer cu stele care-ți dau fiori. Tremur de lumină, scânteieri stângace, Simfonii albastre fără un sfârșit, Raze reci de Lună prinse-ntr-o furtună, Zori ascunși în bezna dinspre răsărit. Timpul de-ntuneric cere o clepsidră Gata să-i primească gându-ntunecat Rupt din drumul printre orele mișele De-un destin în care singur s-a-ncurcat. Doar o stea, doar una, razele-și aprinde Ca o bucurie-a toamnei pe-un pământ Cald în urma verii, așteptând o ploaie Care să-i renască aura de sfânt. Jos, în câmp, un flutur retrăiește zorii Savurând aroma florii de trifoi, Gata să încheie-n toamnă aventura Verii dedicată zborului în doi.
sâmbătă, 31 mai 2025