VOI , CARE CONDUCETI TARA

VOI , CARE CONDUCETI TARA

Voi, care conduceţi tara
Ca pe-un vas cu cârma ruptă!
Voi, ce ne-nzeciti povara
Înfloriţi că vlaga-i suptă
De videni şi udre hâde,
De cocoşi pleznind de slană!
Doar în voi sufletul râde!
Ţara asta-i doar o rană
Unde viermuiţi scârbavnic,
Creşteţi din durere multă
Fiindc-a fost poporul darnic
Neştiind cât e de slută
Haita voastră de hiene,
Gaşca voastră de călăi!
Whisky de v-ar curge-n vene
Tot n-aţi fi aşa de răi!
Nu mai sunt medicamente,
Ne ucideţi rând pe rând!
Ştiţi să încasaţi procente
Însă nu vă dă prin gând
Că ce vindeţi nu-i al vostru!
Nu-i făcut din os de genţi!
A trudit poporul nostru
Împilat de alţi demenţi
Să ridice o structură.
Voi aţi pus-o la pământ!
Şi vărsaţi mereu pe gură
Doar venin. Deci n-o să cânt
Osanale unor cioclii
Ce ne duc spre cimitir.
N-o doresc dar simt nevoia
Să vă spun doar “Hai sictir”!
Şi să vă blestem oleacă
Cu trohei de doină tristă.
Timpul iute să vă treacă,
Să primim câte-o batistă
Cu monedă prinsă-n nod,
Şi cu-n ciot de lumânare
Luminând al meu norod.
Şi-o s-avem durere mare
Dacă vor canta prohod
Ceata de puposi de dosuri
Ce ne-a supt din planul doi.
Dinspre ei vin tot mirosuri
De noroi şi de puroi.

Sunteţi mlaştină puhavă!
Înghiţiţi. Vă creşte-n pungă!
Fie clipa cât de gravă
Nu păreţi să vă ajungă
Ce-aţi furat şi ce furaţi.
Mândre doamne, bravi bărbaţi!
Nu vrem să vă facem felul!
Vă rugăm doar să plecaţi
Către Ghencea, către Belu
Cât puteţi să vă mişcaţi.
Căci dacă se mişcă gloata
Când o să-i plesnească fierea,
Veţi călca singuri lopata.
Şi veţi asculta tăcerea
De sub tufe de scaieţi.
Nu vă va-mpuşca plutonul.
Nu trăim a voastre vieţi.
Noi ne vrem doar ţara noastră.
Ne vrem viaţa înapoi.
Vrem s-avem iar flori în glastră
Nu să scormonim gunoi
După resturi aruncate
De la mese la palat.
Vrem a noastră demnitate.
Vrem un viitor spălat
De gelatinoase urme
De la limacşii puterii.
Vine ziua Învierii
Şi se va scula poporul
Morţilor ce-aveţi în spate.
De vor cere ei dreptate
Pe voi vă va arde dorul
Să fiţi iarăşi nişte nimeni
La Anvers, Buzău, în Tei,
Mirosind a pupă spartă
Sau trăind cu derbedei.
Viaţa asta nu vă iartă!
Nu vă vor ierta nici ei.
Dar vă vor uita-n latrină.
Voi ne vreţi în întuneric.
Noi luptăm pentru Lumină!
Omorati-ne mai iute
Altfel nu veţi avea tihnă!
Să vă ostoiţi povara
Muncii voastre pentru ţară.
Vă blestem destul de simplu:
Să ne amintim la vară
Doar c-aţi fost cândva pe-aici.
Nu vă îmbătaţi cu gândul
Că suntem numai furnici.
Să vă temeţi de unirea
Celor multi şi celor mici!
Să vă temeţi de oştirea
Care va să se ridice!
Nor scârbavnic de lăcuste,
Vă vom face mice, mice
Firmituri de cozonac.
Căci vă va veni de hac
Ceea ce înseamnă Tara,
Recte munţi, câmpii şi ape.
Ţineţi-vă pe aproape!
Vine – vine primăvara!			Stomff Andrei