„Nu ştia cum îl cheamă, de unde vine. Nu-l întâlnise niciodată. Dar necunoscut, venea parcă din ea, ca un vers de care-ţi aduci aminte avându-l pe buze înainte de-a şti unde l-ai auzit.” Ionel Teodoreanu - Dă-mi lângă tine un apus de soare Să-ți construiesc pe corp cu fantezie Castele de nisip și-un țărm de mare, Culori din curcubeu, din poezie, Să-ți desenez un istm către lagună, Iar coapsele ca două continente Le voi uni, să fie împreună Și să vibreze,-n valuri, coerente. Dă-mi lângă tine nopți cu perseide Ori clipe verzi pe țărmul Mării Moarte Și vom renaște-n zori din crisalide Ca fluturii sub felinare sparte. - Vino, iubite,-n vise să ne-ascundem Lăsând în urmă iarna care vine, Trupuri de foc, să ne întrepătrundem, Când eşti absent să te găsesc în mine. Dă-mi lângă tine o poveste nouă, Fă-mă să cred într-o minune veche, Învinge-mă încet, şi-atunci când plouă Fii pasiunea vie, nepereche, Ce-mi invadează firava făptură Cutremurându-mi trupul de plăcere, Că poate între dragoste şi ură E-un singur pas… sau doar o mângâiere. Ioan Grigoraș & Liliana Trif Din volumul Ca și cum am împărți aceeași inimă - Editura PIM Iași - 2016
sâmbătă, 31 mai 2025