Dintr-un soare de pe cer, pus deasupra unui munte, A ieșit precum se pare, după zile-n număr mare și mărunte, Zăcământ aurifer. Îndrumați de pofte multe și insulte, adunate-n sinea oarbă, Cei ce nu călcaseră vreodată interzis în parc pe iarbă, Iată-acum cu iatagane vin să sape și să toarne Cianură pe comisioane. Așteptau să iasă bine Să ia aurul din mine și să-l dea pe vreo para Crezând că se repara într-o noapte de la sine Și că iar vor cumpăra, că vor deține Pe oricine. Ce minune însă-n aur, Tot poporul drept centaur se trezi din amorțeală și din somnul cel de moarte La tezaur. Strigă, scandă și pe brânci Se-ndreptă pe căi adânci spre montana roșioară S-o salveze bunăoară de hoție, de porunci. Și ca orice pildă bună Și-asta poartă o cunună Celor ce din inimioară Le veni să stea în țară-atunci.
sâmbătă, 31 mai 2025