Niște grăsane se uitau la mine și atunci îmi dau seama că zâmbesc. zâmbesc în mașina 109 în drum spre slujbă. firește impresie bună nu poate să facă un tinerel pletos care se uită pe geam și zâmbește. dar eu mi-am amintit de tine și, ca de obicei, am zâmbit. e o reacție necontrolată. m-am trezit dimineața încâlcit în vise urâte, cu jupuiri de viu, cu andrele străbătindu-mi dantura și mi-am amintit de orele de gramatică. în masină pute-a maieuri și-a benzină iar pe geam ce să vezi? blocuri și iar blocuri. am zâmbit și am ramas, cred, minute bune cu zâmbetul ăsta. mi te-am amintit în tricoul galben, lăbărțat și eu tot în tricou, cam soios, cum am intrat la bulandra. era antreul plin de gagici încoțofenite și tipi la costum... noi parcă eram picați de la Woodstock, la școala directorul m-a luat în primire și secretara m-a amenințat planta ornamentală neudată la timp mai avea doar un sfert din frunze încercând să stăpânesc clasa am simțit zămbetul revenind atât de irezistibil, încât a trebuit să mă întorc cu fața la tablă.
sâmbătă, 19 aprilie 2025