Îți culeg zâmbetul ca pe o floare rară și-l ocrotesc în căușul palmelor. Aprind candela amintirilor șoptind rugăciunea cântec de leagăn în poala copilei cu dor de mamă. Alint inocența îmbătrânită și-mi trec mâna peste gândurile riduri de suflet. Un curcubeu oprește ploaia ochilor tăi și-un soare cărunt încălzește tâmplele tale. Știi? Chiar și el a dansat privind de sus, zâmbind. Așa... ca tine.