Trecut-am prin vremuri înfiorați și tăcând pe strada cu Frica. Și piciorul ei, ostenit, izbitor înainte-napoi, lovit-a cu durere și ură și-n noi. Și deodată, în cîmpul tainelor ei, ningea cu zăpadă de miei! Înaintea vitrinelor cu măști de hîrtie sperat-am iubirea de-o veșnicie. Cu mînuțele calde, lipite de geam din iubire, Iubire mai mare cerșeam. Și singură, singură lacrima-și căuta să se prelingă în iesle de Stea.
sâmbătă, 19 aprilie 2025