iau aripile zdrenţuite de la ultimul zbor umplu golurile cu bucăţi azurii de cer din visurile mele colorez gânduri fericite cu ele lipesc petale clipelor trecătoare apoi le prind de umerii aplecaţi a închinăciune închid ochii poarta separă două lumi diferite privesc universul din mine pulsând a chemare ascult zgomotul sângelui ce loveşte în artere ca un torent uitat de vreme repetă la nesfârşit strigătele furibunde a dorinţă de înalt frica pecetluieşte secunda în care încet vibrez din aripi mângâi aerul cu atingeri uşoare de teamă că nu voi zbura dincolo de golul din mine peste lumea din jur adun energiile visului le prind mănunchi în inimă împletesc lumina cu speranţa apoi ridic privirea în care se oglindesc stelele inspir farmecul înaltului mă ridic pe vârfurile picioarelor şoptesc iubire zâmbind din inimă ţâşnesc fluide stelare uit de mine şi zbor... 3.01.2016
sâmbătă, 31 mai 2025