Îmi este sufletul plin de vise precum o licoare bahică ce pătrunde-n viață încălzind cărările sufletului. Sufletului meu de albatros îi plac zborurile printre suflete frumoase ocolind prada transformând totul în prietenie nu contează adierile de vânt contează aranjarea cuvintelor în sufletele calde ce-și picură speranțe prin visele frumoase. Visez flori din altă lume pe cărările vieții... Visez zboruri neînfrânte spre cerescul tărâmului din vis, mă tulbură cuvintele seci ce nu-și găsesc locul pe portativul vieții. Pentru că mă plimb prin gândurile frumos amenajate cu cărări , încă, nepierdute cu emoții ce-mi decorează sufletul în plină toamnă cu stări discrete ce trec dincolo de tăceri știute în care amintirile nu mor, voi fredona mereu frumusețea vieții indiferent ce-mi va dărui viața!... Alunec în abis ,uneori, cu aripi frânte tremurând de teama nezborului dar în clipa următoare mă înalț frumos și lin spre frumusețea zilei ce-mi oferă speranțe visând spre alte zboruri în care curcubeul îmi dăruiește chemări spre înaltul unei vieți frumoase.