Când noaptea își va recunoaște vina Și va pleca, lăsându-mi dezvelit Un trup ce-l voi privi, îndrăgostit, Tu nu vei ști, vei fi precum lumina Ce-mparte viață-n drumu-i nesfârșit Prin lumea-n care simt că-s numai eu Privindu-te, zeiță, ca un zeu. Pe chipul tău, îmi voi citi menirea Și-mi voi lua din ochii tăi avânt Spre culmi, având puterea unui vânt Pornit ca o rafală spre iubirea Ce-i cârmuiește viața pe Pământ Și-l face să se simtă ca un zeu, Așa cum simt în clipa asta eu. Îți voi șopti, când noaptea se va trece, Cuvintele ce-n suflet ți le-am scris Când inima ți-a tresărit în vis, Iar ochii nu știau ce se petrece Și, pentru-o clipă doar, ți s-au deschis, Privind prin întuneric cum un zeu Ți se-nchina. Eram, acela, eu.
sâmbătă, 31 mai 2025