Luna mai ne scoate-afară şi din casă şi din viaţă luna mai în flori măsoară tot ce iarna ne îngheaţă Şi din casă şi din viaţă toate prind încet să ningă rămânând la suprafaţă doar adâncul din colindă Toate prind încet să ningă luna mai în flori măsoară tot ce moartea o să stingă luna mai ne scoate-afară Şi prin casă şi prin viaţă flori să fim ea ne răsfaţă Costel Zăgan , Cezeisme II