Norii beţiilor nocturne Se risipesc Dezgolind zorii Plini de taine Şi amintiri Înceţoşate ! Misterul, Se împrăştie discret, Împietrind Umbra nopţii, Ce încă mai apasă Pe creierul Strivit de pahare Înlănţuite. Iubiri efemere Din nopţile bete, Se dezvelesc în ceaţă, Obercăind Prin amintiri Ce sunt deja Prăfuite. Gândurile tac, Jinduind linişte, Cuie de scos Cuie, Şi noi evadări În zorii Plini de uitare. Valurile, Cântă la nesfârşit Simfonii dimineţii Prea răsfăţată De soare, În răsărituri, Pierdute De menestreli Orbi şi surzi, Vrăjiţi, De aburiii Unor iubiri Volatile, Ascunse în briza Singurătăţii. Eu, Paşesc pe propriile-mi Urme, În căutarea nimănui, Prin timpul rătăcit În mine. Şi nici măcar Nu ştiu De ce !
sâmbătă, 31 mai 2025