uite se termină te înroşeşti mai rar nu mai zâmbeşti croşetezi zile pe balansoarul bunicii ai uitat modelul firul tot mai subţire urcă timid pe coapse printre degete în inimă până în centrul pupilelor tale albastre eclipsate -4,-5 croşetezi o zi pe dos două pe faţă numele celei de-a noua pisici s-a pierdut acolo de unde nu se mai întoarce nimic îi eşti recunoscătoare ţi-a ascuns ghemul toarce amintiri firul tot mai fragil se încurcă îl tragi obosită croşetezi o singură întrebare umple pendula cât a rămas