A fost cândva odată un tinerel ce-avea O mamă iubitoare.. care mereu plângea... Avea un singur ochi.. şi nu ştia de fel De ce măicuţa n-are doi ochi aşa ca el... La şcoală când a mers rusine-i era cu ea Căci a uitat în viaţă c-o mamă doar, avea O alungă mereu, când ea doar din iubire Cu braţele-ncărcate, la el, fără de ştire, Venea ca să îi spună c-atâta îl iubeşte Lăsându-i câte ceva din ce agoniseşte În casa ei bătrâna... dar ce folos că el, O alunga într-una... nu se lăsa defel... N-a vrut ca s-o mai vadă nici când s-a însurat Că de acum era la casa lui, bărbat... Şi fără ca să-i dea prea multe explicaţii La nuntă n-o chema.. căci sperie invitaţii.. Avea biata femeie un ochi.. şi un copil Dar cin· să te-nţeleagă când tu trăieşti umil? Şi-a luat inima-n dinţi.. s-a dus la el acasă Cu lacrime fierbinţi.. să-i spună ce-o apasă... Băiatul, care-atâta de mult ea îl iubea O alungă.. spunându-i că i-a distrus viaţa Şi nora şi nepoţii.. cu toţi s-au speriat Când au văzut femeia doar cu un ochi... şi-ndat, Băiatul ei strigă:"-Afară! Nu te-ntoarce... Pe viitor, de-acuma.. tu să mă laşi în pace.. Căci sunt la casa mea.. am totul din prisos De tine n-am nevoie.. o pleacă! Rog frumos...!" Plecă bătrâna iarăşi, cu suflet suspinând.. Ce n-ar fi dat o clipă ca pe nepoţi, râzând Să-i vadă.. doar o clipă.. să-i mângâie şi ea Şi să-i sărute faţa la nora ce-o avea... Trecură ani la rând.. bătrâna, draga-i mamă Se stinse suspinând.. n-a fost luată-n seamă.. De singurul copil.. ce-atata îl iubise... Dar îi lăsă pe-un scrin, cuvinte de ea scrise: "-Să ştii copilul mamei.. copilul meu cel drag, Atunci când ai fost mic, un ochi ţi-a fost bolnav Şi n-am putut să stau aşa.. nepăsătoare.. Căci am dorit să ai tot ce-i mai bun sub soare.. M-am dus la un spital.. şi-un om mi-a spus aşa: Că leacul cel mai bun l-aceasta boal-a ta E să primeşti un ochi.. ce n-a fost vătămat.. Şi ţi-am dat ochiul ţie.. iubitul meu băiat.. Mă iartă.. n-am ştiut să mă comport cu tine... Atâta mi-am dorit să-ţi fie ţie bine! De-aceea azi îţi scriu.. faţa.. n-ai să-mi mai vezi... Mă iartă dragul mamei! Că eu te iert! Mă crezi?" Copii, ce-aveţi o mamă.. chiar dacă e bolnavă Şi vi-i rusine-a merge cu ea în plină stradă, Oricum ar fi măicuţa... oricum ar arăta... Tu poartă-i tot respectul! Că este mama ta! Ca să-ţi cinsteşti părinţii de Dumnezeu e scris Porunca a fost dată din cer.. din paradis... Ca să ai zile multe şi să fii fericit: Tu să-ţi respecţi părinţii... c-atâta te-au iubit! De-asculti porunca dată de Tatăl, Dumnezeu, De-ţi vei cinsti părinţii chiar şi când trec prin greu Vei fi şi tu cinstit de-ai tăi copii, să ştii Şi vei purta în suflet, doar sfinte bucurii! 08.10.2015 Daniela Banita
sâmbătă, 31 mai 2025