Când mi-ai pictat cerul cu chipul, simțeam un efemer voiaj al frumuseții. Nu era briza vernală, cea care-ți împinse părul către far, nici cânturile marinarilor orfani vagabondând sub valuri, ci balsamul blând al tinereții. Când mi-ai sărutat tâmpla cu gâtul, revelam că ne vom întâlni în poeme. Fruntea ta, vulnerabilul și gleznele perfectă imperfecțiune - toate îmi cerșeau fluidele. Dar eu am preferat să te pictez, cum tu mi-ai pictat cerul cu chipul; în sufletul tău să-mi adăpostesc sufletul bătrân. - dedicat amicei mele, L.B. -
sâmbătă, 31 mai 2025