Fost-am eu la părinţi una Precum e în ceruri luna, De părinţii mei iubită Şi de dânşii potrivită Cu luna, cu stelele, Salba cu mărgelele, Grădina cu florile Şi ziua cu zorile. Ei pământul au umblat Să-mi găsească un bărbat. Bărbăţelul ce mi-au dat Era tânăr şi bogat, Avea bani, avea inele De-mi umplea mâna cu ele, Dar vezi, frate, ce păcat! Erau toate de furat. Nu trecu chiar săptămâna Şi pe el puseră mâna Şi la ocnă-l înfundară Şi cu lacrimi mă lăsară. Decât m-aş fi măritat, Mai bine-n foc m-aş fi dat, C-am rămas cu rod în sân Şi nu-i rod de bun român Ci e rod de om mişel, Sărăcuţ, amar de el! De-ar fi fost el un viteaz, Nu mi-ar fi aşa necaz, Dar a fost un biet tâlhar Şi de-aceea mi-e amar!
sâmbătă, 19 aprilie 2025