Într-o zi, de bună seamă, când s-a dat jos mai din pat, s-a cam supărat pe lume El, Văcarul peste Sat. Nu era mare Scofala ce-i trecuse...Nu prin cap, ci prin mintea-i halandala galopând trăsnăi în trap. Cum o dregi, sau cum o faci S-a ales deodată însă, Fără sat şi fără vaci,... Numai cu o faţă plânsă! Înjurându-şi tot amarul, Nici că-şi mai văzuse plinul, pân- că-i luaseră şi darul... ...Îmbufnat?... Lipsea motivul şi de ne-înţeles Văcarul!
sâmbătă, 31 mai 2025