Linişitit în eternul său rost, Priveghindu-şi albastra sa undă, Curge rîul, din cei care-am fost, Către cei ce azi vor să se-ascundă. Valuri reci, spre-un hotar lunecînd, Printre maluri, spre apa sărată, Două frunze răzlețe plîngînd După creanga de toamnă uscată. Dacă rîul ar merge-napoi, La izvorul ascuns într-un munte, Am fi pietre din nou amîndoi, Căutînd, prin muşchi verde, o punte. Spală apa scînteie şi jar Din povestea terestră şi veche, Ud şi stins, fostul nostru amnar Mai aprinde doar alge pereche. Şi, tîrziu, poate-un țărm s-o ivi Inutil, cu nisipuri bizare, Ȋnsă noi mai departe-om pluti ‒ Valuri dulci răzbunate de sare.
sâmbătă, 31 mai 2025